Vesti bune

Am aflat recent ca au fost achizitionate de mai multe edituri din Romania drepturile de autor pentru toate cartile lui Yalom! Se pare ca in cel mult un an de zile vom avea toate aceste carti in romaneste.

Care ar fi aceste titluri:

- "Existential Psychotherapy" - considerat, in Statele Unite, cel mai bun tratat de psihoterapie existentiala, in care Yalom isi prezinta conceptia despre cele patru puncte esentiale ale oricarei psihoterapii sensibile la datele existentiale ale vietii: atitudinea fata de moarte (cum ne impacam cu ideea ca vom muri), libertatea (daca suntem liberi sa facem orice, ce facem cu libertatea noastra?), izolarea (indiferent cat de apropiati am fi de alti oameni, in ultima instanta suntem singuri in fata mortii), lipsa de sens (in afara celor care se raporteaza la un sistem de credinte religioase, toti ceilalti trebuie sa ne traim cumva viata in ciuda faptului ca viata in sine nu are un sens evident). Este considerata una dintre cele mai importante cinci carti care stau la baza pregatirii unui psihoterapeut sau psihiatru (in Statele Unite).

- "Encounter groups: first facts" - despre grupurile "de intalnire", un tip aparte de psihoterapie de grup.

- "Staring at the sun - overcoming the terror of death" - Yalom scrie in prefata: "Aceasta este o carte izvorata din propria mea confruntare cu moartea. Impartasesc aceeasi frica de moarte pe care o resimte orice fiinta umana: e umbra intunecata de care nu putem scapa. Aceste pagini contin ceea ce am invatat despre depasirea acestei frici de moarte din propria experienta, din munca mea cu pacientii si din scrierilor altor autori care m-au inspirat."

- "The gift of therapy - an open letter to a new generation of therapists and their patients" - cuprinde 85 de mici capitole, de 1-3 pagini fiecare, in care Yalom sumarizeaza experienta sa de psihoterapeut sub forma unor sfaturi, fiecare formand un capitol (de exemplu, "Express your dilemmas openly", "Look for aniversary and life-stage issues", "Explore previous therapy" etc.)

- "Momma and the meaning of life" - cuprinde o colectie de sase povestiri in genul "Calaul dragostei" (primele patru povestiri sunt bazate pe fapte reale, iar ultimile doua sunt fictiuni).

- "The Schopenhauer cure" - un roman in care Yalom se joaca din nou (ca in romanul "Minciuni pe canapea") cu idei, fapte si aspecte din lumea psihoterapeutilor pentru a-si prezenta, intr-o forma literara, ideile despre viata si moarte. De ce "Schopenhauer cure"? E un joc de cuvinte cu dublu sens, "vindecarea lui Schopenhauer" si "vindecarea prin apelul la ideile lui Schopenhauer" - Yalom a studiat indeaproape filosofia si a gasit in scrierile unora dintre marii filosofi ai lumii idei cu aplicare directa in lumea psihoterapiei.

- "Inpatient group psychotherapy" - trateaza subiectul psihoterapiei de grup cu pacienti internati in spitalele de psihiatrie. Nu am avut ocazia sa o rasfoiesc.

- "The Yalom Reader" - o colectie de texte publicate deja, in marea lor majoritate (cu exceptia a trei eseuri) in cartile si articolele lui Yalom, dar editate pentru o mai usoara parcurgere si intelegre. Practic, aceasta carte este un expozeu al ideilor si intereselor lui Yalom, incepand cu terapia de grup, psihoterapia existentiala si scrierile literare, o antologie a celor mai semnificative texte ale sale.

Cum ziceam in postul precendent, se pare ca suntem intradevar in "anul Yalom".

Cu fiecare zi mai aproape - o noua carte semnata Yalom

Categoric, anul acesta pare a fi anul Yalom! Nu am ajuns inca la jumatatea anului si o noua carte semnata de psihiatrul, psihoterapeutul si scriitorul Irvin Yalom apare pe piata romaneasca. Era cat pe ca sa scriu "un nou roman semnat...", dar in fapt cartea nu e o opera de fictiune, ci mai degraba un jurnal. Si inca unul scris la doua maini: de Yalom si de una dintre pacientele sale, Ginny Elkin. Nu am citit-o inca, dar din cate stiam mai de demult, e vorba de o tanara care, desi avea nevoie de terapie si apelase la Yalom in acest scop, nu prea si-o permitea, din punct de vedere financiar. Yalom, intotdeauna dispus sa incerce ceva nou, ii propune ca in schimbul tarifului obisnuit, Ginny sa tina un jurnal al fiecarei sedinte de psihoterapie. Yalom face la fel, iar dupa terminarea terapiei, cei doi pun la un loc cele doua jurnale, rezultand "Cu fiecare zi mai aproape".

Revin cu comentarii dupa lectura.

PS. Cartea a aparut la Editura Trei.

Minciuni pe canapea - note de lectura

A fost o surpriză plăcută faptul că Editura Humanitas s-a decis să continue seria romanelor lui Irvin Yalom. După publicarea în urmă cu mai mulţi ani a romanului „Plânsului lui Nietzsche”, iată că a venit şi rândul „Minciunilor pe canapea.”

Foarte pe scurt, personajul principal este Dr. Ernest Lash, un tânăr psihoterapeut care, inspirat de Seymour Trotter, un celebru dar controversat psihoterapeut din San Francisco, doreşte să depăşească limitele impuse de tehnica standard şi să devină perfect sincer cu pacienţii săi. Din nefericire, el incearcă să facă acest lucru cu cine nu trebuie: soţia unuia dintre pacienţii săi, convinsă fiind că soţul ei nu ar fi părăsit-o niciodată dacă nu ar fi fost ajutat de Dr. Lash, decide să se razbune pe acesta din urmă, devenindu-i pacientă sub un nume de împrumut. In jurul lui Lash şi a pacientei lui psihopate se ţes şi alte poveşti, cum ar fi cea a supervizorului acestuia, Dr. Marshal, un psihanalist destul de ahtiat după bani şi putere, care intră la rându-i în tot felul de încurcături.

Firul roşu al romanului, tema sa centrală, este autenticitatea sau transparenţa psihoterapeutului. Cat de mult trebuie un terapeut să se reveleze pe sine in relaţia cu un pacient pentru a face psihoterapia eficienta? Cat poate împărtăşi din gândurile şi sentimentele sale? Cat de mult trebuie sa se abţină să o facă? Ce poate spune si ce nu, când şi în ce condiţii? Aceasta e o temă majoră în scrierile lui Yalom. Şi daca ar fi să dau un singur exemplu, într-una din cartile sale, „The gift of therapy”, chiar sunt câteva capitole intitulate „The Mechanism of therapy – be transparent”, „Revealing the therapist’s personal life – use caution”, „Revealing your personal life – caveats”. Si binenţeles că şi în celelalte cărţi de psihoterapie pe care le-a scris – şi in mod special in „The theory and practice of group therapy” şi „Existential psychotherapy” – se regăseşte acelaşi efort de a clarifica acestă poziţie delicată a terapeutului, prins între necesitatea de a se aduce pe sine în relaţia terapeutică şi teama de a nu face rău pacientului, dezvăluind prea mult sau ce nu trebuie.

Yalom a incercat intotdeauna să iasă din tiparele psihoterapiei centrate pe tehnici, pe idei fixe despre cum se „face” psihoterapie”, aspirând spre un mod autentic de a fi in relaţie al terapeutului, capabil şi dispus să se re-inventeze pe sine, ca terapeut, cu fiecare din pacienţii săi (şi lucrul acesta îl spune şi unul dintre personajele cărţii, Seymour Trotter – „trebuie să fii suficient de îndrăzneţ şi de creativ pentru a fabrica o nouă terapie pentru fiecare pacient”). In plus, Yalom nu a fost niciodată de acord cu atitudinea psihanalitică clasică, in care psihoterapeutul sau psihanalistul se dezvăluie pe sine cât mai puţin posibil. De altfel, Yalom satirizează destul de evident lumea psihanalizei instituţionalizate. Intr-una din cărţile despre Yalom („On psychotherapy and the human condition”), Yalom e citat spunând „Foarte des, in practica mea, văd oameni care au avut parte de o experienţă anterioară neplăcută legată de psihoterapie. Mereu şi mereu aud aceeaşi plângere: terapeutul era prea impersonal, prea neimplicat, prea înlemnit. Aproape niciodată nu am auzit un pacient plângându-se că terapeutul lui a fost prea deschis, prea interactiv sau prea personal (cu excepţia terapeuţilor care şi-au exploatat sexual pacienţii)”.

Binenţeles, riscul de a fi greşit înţeles l-a preocupat şi l-a determinat să scrie extensiv despre limitele unei asemenea transparenţe (îmi vine să spun că abia aici discuţia devine cu adevărat interesantă). A făcut-o în mod serios în scrierile sale dedicate profesioniştilor, folosind un anumit limbaj şi mod de exprimare, dar, iată, a făcut-o şi în joacă, în acest roman. Intenţia lui Yalom a fost, aici, de a explora aceste limite în toată complexitatea lor: riscuri şi tentaţii, dorinţele terapeutului, nevoile sale, echilibrul fragil dintre a ajuta şi a abuza.

Dincolo însă de această temă centrală, mi-am mai notat şi altele:
- Terapeutul ca tămăduitor rănit („wounded healer”), prizată de multi autori psi (Jeffrey Kottler, de exemplu);
- Psihoterapia, artă sau ştiinţă;
- Relaţiile sexuale dintre pacienţi şi terapeuţi, cu trimiteri la cazurile celebre din istorie;
- Cat de inovativ poate fi un terapeut? In ce măsură îşi poate permite să ignore ceea ce s-a făcut/scris înaintea lui?
- Conflictul dintre adepţii psihoterapiilor de scurtă durată, susţinuţi de asigurările de sănătate (din SUA), şi cei ai terapiilor de lungă durată;
- Anxietatea in fata mortii, lipsa unui sens evident al vietii – teme fundamentale ale psihoterapiei existentiale despre care Yalom a scris si un tratat;
- Cadru, limite, transfer, plata sedintelor neonorate de pacienti, relatii duale intre terapeut si pacienti;

Acum, mi-e greu să ştiu cu ce ochi ar citi acest roman cineva nefamiliarizat cu psihoterapia. Probabil ar descoperi cu suprindere multe aspecte nebănuite ale acestei practici dar, in acelasi timp, mi-e teamă că ar putea rata importanţa multor chestiuni teoretice puse in discuţie de Yalom prin intermediul personajelor sale. Tot aşa, trebuie să recunosc, nu sunt in stare să apreciez valoarea literară a acestei cărţi: cartea aceasta nu e pentru mine „doar” sau „in primul rand” fictiune. Fictiunea e secundară, e doar un pretext pentru o discuţie despre câteva teme fundamentale ale psihoterapiei. E mai degrabă o carte instructivă, cu valenţe educative, deghizată într-un roman. Dar, recunosc, mi-aş fi dorit să o pot citi şi cu ochii unui cititor „laic”, ignorand dilemele subiacente puse in discuţie şi lăsându-mă pur şi simplu purtat de poveste.

Pe scurt, „Minciuni pe canapea” e una din acele cărţi din care fiecare poate lua ceea ce isi doreste: o poveste buna sau idei de măcinat.

Lansare de carte: "Minciuni pe canapea" de Yalom

Joi, 26 martie anul curent, Ed. Humanitas va invita la lansarea ultimei traduceri din operele lui Yalom, romanul "Minciuni pe canapea".

Vor participa:

Carmen Toader - traducator si psihoterapeut

Sanda lepoiev si Vigil Ricu - psihoterapeuti

Sanda Visan - jurnalista

Iuliana Alexa - redactor-sef al revistei Psychologies

Denisa Comanescu - director general al Editura Humanitas Fiction

Despre acest roman, San Francisco Chronicles spune ca este "un roman care ar trebui citit de oricine vrea sa afle cum functioneaza in realitate mintea unui "doctor de cap".

"Cartea lui Yalom inspira un respect imens, deoarece dezvaluie resorturile intime ale sufletului omenesc si cauzele profunde ale problemelor care ne macina" sunt de parere si cei de la revista Psychologies.

Pentru detalii: Oana Busuioc PR Executive Humanitas Fiction

Piata Presei Libere nr. 1 Corp C, etaj 1, Sector 1 - Bucuresti Tel: 021-408.83.59 Fax: 021-408.83.51.