tag:blogger.com,1999:blog-8213282491993772122024-02-22T04:59:49.921+02:00Irvin Yalom Romanian ClubDedicat ideilor si personalitatii unui psihoterapeut de geniuCostin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.comBlogger17125tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-5542689222138520692009-04-24T14:32:00.009+03:002009-04-24T15:21:38.805+03:00Vesti buneAm aflat recent ca au fost achizitionate de mai multe edituri din Romania drepturile de autor pentru toate cartile lui Yalom! Se pare ca in cel mult un an de zile vom avea toate aceste carti in romaneste.<br /><br />Care ar fi aceste titluri:<br /><br />- "Existential Psychotherapy" - considerat, in Statele Unite, cel mai bun tratat de psihoterapie existentiala, in care Yalom isi prezinta conceptia despre cele patru puncte esentiale ale oricarei psihoterapii sensibile la datele existentiale ale vietii: atitudinea fata de moarte (cum ne impacam cu ideea ca vom muri), libertatea (daca suntem liberi sa facem orice, ce facem cu libertatea noastra?), izolarea (indiferent cat de apropiati am fi de alti oameni, in ultima instanta suntem singuri in fata mortii), lipsa de sens (in afara celor care se raporteaza la un sistem de credinte religioase, toti ceilalti trebuie sa ne traim cumva viata in ciuda faptului ca viata in sine nu are un sens evident). Este considerata una dintre cele mai importante cinci carti care stau la baza pregatirii unui psihoterapeut sau psihiatru (in Statele Unite).<br /><br />- "Encounter groups: first facts" - despre grupurile "de intalnire", un tip aparte de psihoterapie de grup.<br /><br />- "Staring at the sun - overcoming the terror of death" - Yalom scrie in prefata: "Aceasta este o carte izvorata din propria mea confruntare cu moartea. Impartasesc aceeasi frica de moarte pe care o resimte orice fiinta umana: e umbra intunecata de care nu putem scapa. Aceste pagini contin ceea ce am invatat despre depasirea acestei frici de moarte din propria experienta, din munca mea cu pacientii si din scrierilor altor autori care m-au inspirat."<br /><br />- "The gift of therapy - an open letter to a new generation of therapists and their patients" - cuprinde 85 de mici capitole, de 1-3 pagini fiecare, in care Yalom sumarizeaza experienta sa de psihoterapeut sub forma unor sfaturi, fiecare formand un capitol (de exemplu, "Express your dilemmas openly", "Look for aniversary and life-stage issues", "Explore previous therapy" etc.)<br /><br />- "Momma and the meaning of life" - cuprinde o colectie de sase povestiri in genul "Calaul dragostei" (primele patru povestiri sunt bazate pe fapte reale, iar ultimile doua sunt fictiuni).<br /><br />- "The Schopenhauer cure" - un roman in care Yalom se joaca din nou (ca in romanul "Minciuni pe canapea") cu idei, fapte si aspecte din lumea psihoterapeutilor pentru a-si prezenta, intr-o forma literara, ideile despre viata si moarte. De ce "Schopenhauer cure"? E un joc de cuvinte cu dublu sens, "vindecarea lui Schopenhauer" si "vindecarea prin apelul la ideile lui Schopenhauer" - Yalom a studiat indeaproape filosofia si a gasit in scrierile unora dintre marii filosofi ai lumii idei cu aplicare directa in lumea psihoterapiei.<br /><br />- "Inpatient group psychotherapy" - trateaza subiectul psihoterapiei de grup cu pacienti internati in spitalele de psihiatrie. Nu am avut ocazia sa o rasfoiesc.<br /><br />- "The Yalom Reader" - o colectie de texte publicate deja, in marea lor majoritate (cu exceptia a trei eseuri) in cartile si articolele lui Yalom, dar editate pentru o mai usoara parcurgere si intelegre. Practic, aceasta carte este un expozeu al ideilor si intereselor lui Yalom, incepand cu terapia de grup, psihoterapia existentiala si scrierile literare, o antologie a celor mai semnificative texte ale sale.<br /><br />Cum ziceam in postul precendent, se pare ca suntem intradevar in "anul Yalom".Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-7803031465996299292009-04-16T22:17:00.006+03:002009-05-13T09:35:41.583+03:00Cu fiecare zi mai aproape - o noua carte semnata Yalom<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8j-rRX7Vtn3e1IN2hougA9jA5-ouX51xQcK9Ho5bkd6_zHyQgTDvct5VpcTQfwulekTyMgpaDIwAcI7657GPiR2ytf6FkNndP_2B0SiKFmxHDjeMHZ6qCLkG4i7xu11LmSZaH_F5gtX6V/s1600-h/Cu+fiecare+zi+mai+aproape.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5325371031224979634" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 142px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8j-rRX7Vtn3e1IN2hougA9jA5-ouX51xQcK9Ho5bkd6_zHyQgTDvct5VpcTQfwulekTyMgpaDIwAcI7657GPiR2ytf6FkNndP_2B0SiKFmxHDjeMHZ6qCLkG4i7xu11LmSZaH_F5gtX6V/s200/Cu+fiecare+zi+mai+aproape.jpg" border="0" /></a>Categoric, anul acesta pare a fi anul Yalom! Nu am ajuns inca la jumatatea anului si o noua carte semnata de psihiatrul, psihoterapeutul si scriitorul Irvin Yalom apare pe piata romaneasca. Era cat pe ca sa scriu "un nou roman semnat...", dar in fapt cartea nu e o opera de fictiune, ci mai degraba un jurnal. Si inca unul scris la doua maini: de Yalom si de una dintre pacientele sale, Ginny Elkin. Nu am citit-o inca, dar din cate stiam mai de demult, e vorba de o tanara care, desi avea nevoie de terapie si apelase la Yalom in acest scop, nu prea si-o permitea, din punct de vedere financiar. Yalom, intotdeauna dispus sa incerce ceva nou, ii propune ca in schimbul tarifului obisnuit, Ginny sa tina un jurnal al fiecarei sedinte de psihoterapie. Yalom face la fel, iar dupa terminarea terapiei, cei doi pun la un loc cele doua jurnale, rezultand "Cu fiecare zi mai aproape".<br /><br />Revin cu comentarii dupa lectura.<br /><br />PS. Cartea a aparut la <a href="http://www.edituratrei.ro/">Editura Trei</a>.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-41523691712722794222009-03-25T23:03:00.006+02:002009-03-25T23:42:10.180+02:00Minciuni pe canapea - note de lecturaA fost o surpriză plăcută faptul că Editura Humanitas s-a decis să continue seria romanelor lui Irvin Yalom. După publicarea în urmă cu mai mulţi ani a romanului „Plânsului lui Nietzsche”, iată că a venit şi rândul „Minciunilor pe canapea.”<br /><br />Foarte pe scurt, personajul principal este Dr. Ernest Lash, un tânăr psihoterapeut care, inspirat de Seymour Trotter, un celebru dar controversat psihoterapeut din San Francisco, doreşte să depăşească limitele impuse de tehnica standard şi să devină perfect sincer cu pacienţii săi. Din nefericire, el incearcă să facă acest lucru cu cine nu trebuie: soţia unuia dintre pacienţii săi, convinsă fiind că soţul ei nu ar fi părăsit-o niciodată dacă nu ar fi fost ajutat de Dr. Lash, decide să se razbune pe acesta din urmă, devenindu-i pacientă sub un nume de împrumut. In jurul lui Lash şi a pacientei lui psihopate se ţes şi alte poveşti, cum ar fi cea a supervizorului acestuia, Dr. Marshal, un psihanalist destul de ahtiat după bani şi putere, care intră la rându-i în tot felul de încurcături.<br /><br />Firul roşu al romanului, tema sa centrală, este autenticitatea sau transparenţa psihoterapeutului. Cat de mult trebuie un terapeut să se reveleze pe sine in relaţia cu un pacient pentru a face psihoterapia eficienta? Cat poate împărtăşi din gândurile şi sentimentele sale? Cat de mult trebuie sa se abţină să o facă? Ce poate spune si ce nu, când şi în ce condiţii? Aceasta e o temă majoră în scrierile lui Yalom. Şi daca ar fi să dau un singur exemplu, într-una din cartile sale, „The gift of therapy”, chiar sunt câteva capitole intitulate „The Mechanism of therapy – be transparent”, „Revealing the therapist’s personal life – use caution”, „Revealing your personal life – caveats”. Si binenţeles că şi în celelalte cărţi de psihoterapie pe care le-a scris – şi in mod special in „The theory and practice of group therapy” şi „Existential psychotherapy” – se regăseşte acelaşi efort de a clarifica acestă poziţie delicată a terapeutului, prins între necesitatea de a se aduce pe sine în relaţia terapeutică şi teama de a nu face rău pacientului, dezvăluind prea mult sau ce nu trebuie.<br /><br />Yalom a incercat intotdeauna să iasă din tiparele psihoterapiei centrate pe tehnici, pe idei fixe despre cum se „face” psihoterapie”, aspirând spre un mod autentic de a fi in relaţie al terapeutului, capabil şi dispus să se re-inventeze pe sine, ca terapeut, cu fiecare din pacienţii săi (şi lucrul acesta îl spune şi unul dintre personajele cărţii, Seymour Trotter – „trebuie să fii suficient de îndrăzneţ şi de creativ pentru a fabrica o nouă terapie pentru fiecare pacient”). In plus, Yalom nu a fost niciodată de acord cu atitudinea psihanalitică clasică, in care psihoterapeutul sau psihanalistul se dezvăluie pe sine cât mai puţin posibil. De altfel, Yalom satirizează destul de evident lumea psihanalizei instituţionalizate. Intr-una din cărţile despre Yalom („On psychotherapy and the human condition”), Yalom e citat spunând „Foarte des, in practica mea, văd oameni care au avut parte de o experienţă anterioară neplăcută legată de psihoterapie. Mereu şi mereu aud aceeaşi plângere: terapeutul era prea impersonal, prea neimplicat, prea înlemnit. Aproape niciodată nu am auzit un pacient plângându-se că terapeutul lui a fost prea deschis, prea interactiv sau prea personal (cu excepţia terapeuţilor care şi-au exploatat sexual pacienţii)”.<br /><br />Binenţeles, riscul de a fi greşit înţeles l-a preocupat şi l-a determinat să scrie extensiv despre limitele unei asemenea transparenţe (îmi vine să spun că abia aici discuţia devine cu adevărat interesantă). A făcut-o în mod serios în scrierile sale dedicate profesioniştilor, folosind un anumit limbaj şi mod de exprimare, dar, iată, a făcut-o şi în joacă, în acest roman. Intenţia lui Yalom a fost, aici, de a explora aceste limite în toată complexitatea lor: riscuri şi tentaţii, dorinţele terapeutului, nevoile sale, echilibrul fragil dintre a ajuta şi a abuza.<br /><br />Dincolo însă de această temă centrală, mi-am mai notat şi altele:<br />- Terapeutul ca tămăduitor rănit („wounded healer”), prizată de multi autori psi (Jeffrey Kottler, de exemplu);<br />- Psihoterapia, artă sau ştiinţă;<br />- Relaţiile sexuale dintre pacienţi şi terapeuţi, cu trimiteri la cazurile celebre din istorie;<br />- Cat de inovativ poate fi un terapeut? In ce măsură îşi poate permite să ignore ceea ce s-a făcut/scris înaintea lui?<br />- Conflictul dintre adepţii psihoterapiilor de scurtă durată, susţinuţi de asigurările de sănătate (din SUA), şi cei ai terapiilor de lungă durată;<br />- Anxietatea in fata mortii, lipsa unui sens evident al vietii – teme fundamentale ale psihoterapiei existentiale despre care Yalom a scris si un tratat;<br />- Cadru, limite, transfer, plata sedintelor neonorate de pacienti, relatii duale intre terapeut si pacienti;<br /><br />Acum, mi-e greu să ştiu cu ce ochi ar citi acest roman cineva nefamiliarizat cu psihoterapia. Probabil ar descoperi cu suprindere multe aspecte nebănuite ale acestei practici dar, in acelasi timp, mi-e teamă că ar putea rata importanţa multor chestiuni teoretice puse in discuţie de Yalom prin intermediul personajelor sale. Tot aşa, trebuie să recunosc, nu sunt in stare să apreciez valoarea literară a acestei cărţi: cartea aceasta nu e pentru mine „doar” sau „in primul rand” fictiune. Fictiunea e secundară, e doar un pretext pentru o discuţie despre câteva teme fundamentale ale psihoterapiei. E mai degrabă o carte instructivă, cu valenţe educative, deghizată într-un roman. Dar, recunosc, mi-aş fi dorit să o pot citi şi cu ochii unui cititor „laic”, ignorand dilemele subiacente puse in discuţie şi lăsându-mă pur şi simplu purtat de poveste.<br /><br />Pe scurt, „Minciuni pe canapea” e una din acele cărţi din care fiecare poate lua ceea ce isi doreste: o poveste buna sau idei de măcinat.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-85164231426306740772009-03-24T21:03:00.004+02:002009-03-24T21:12:46.293+02:00Lansare de carte: "Minciuni pe canapea" de Yalom<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQjTr0d4FITFhCMMEsN0uoTpDplOHy2myEqaTwVDVtpWO2qUTU5LPjBh_IPS0fv-TY5-gSMK4X6vY6jHwT73PtUwlyLLz-wpV3qwTSQHKd2rXcf7kLUqYtAIQATvDVpAUkMk0OMJiYz42f/s1600-h/Minciuni+pe+canapea.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5316833963161486226" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 130px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQjTr0d4FITFhCMMEsN0uoTpDplOHy2myEqaTwVDVtpWO2qUTU5LPjBh_IPS0fv-TY5-gSMK4X6vY6jHwT73PtUwlyLLz-wpV3qwTSQHKd2rXcf7kLUqYtAIQATvDVpAUkMk0OMJiYz42f/s200/Minciuni+pe+canapea.jpg" border="0" /></a>Joi, 26 martie anul curent, Ed. Humanitas va invita la lansarea ultimei traduceri din operele lui Yalom, romanul "Minciuni pe canapea".<br /><div></div><br /><div>Vor participa: </div><br /><div>Carmen Toader - traducator si psihoterapeut</div><div>Sanda lepoiev si Vigil Ricu - psihoterapeuti</div><div>Sanda Visan - jurnalista</div><div>Iuliana Alexa - redactor-sef al revistei Psychologies</div><div>Denisa Comanescu - director general al Editura Humanitas Fiction</div><br /><div></div><div>Despre acest roman, San Francisco Chronicles spune ca este "un roman care ar trebui citit de oricine vrea sa afle cum functioneaza in realitate mintea unui "doctor de cap".</div><br /><div></div><div>"Cartea lui Yalom inspira un respect imens, deoarece dezvaluie resorturile intime ale sufletului omenesc si cauzele profunde ale problemelor care ne macina" sunt de parere si cei de la revista Psychologies. </div><div></div><br /><div>Pentru detalii: Oana Busuioc PR Executive Humanitas Fiction<br /><br />Piata Presei Libere nr. 1 Corp C, etaj 1, Sector 1 - Bucuresti Tel: 021-408.83.59 Fax: 021-408.83.51. </div>Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-51633311693915166002008-08-26T09:21:00.005+03:002008-08-26T10:46:51.012+03:00O noua carte de Yalom in romaneste<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaSI6yWDGlSQ6QyIe0lDOlOcnklnAhTD6Qx6OWCtqOE3f1KbZ-Rzu6O0Hfdemxv44amC5msZJSgg9U4fN_CzTYorlMby9h6JKQLpv17RzEGaaOwZzc4RPaWdR8RHDhy8KoKZYLFfYSQTVc/s1600-h/Tratat+de+psihoterapie+de+grup.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5238729365028080866" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaSI6yWDGlSQ6QyIe0lDOlOcnklnAhTD6Qx6OWCtqOE3f1KbZ-Rzu6O0Hfdemxv44amC5msZJSgg9U4fN_CzTYorlMby9h6JKQLpv17RzEGaaOwZzc4RPaWdR8RHDhy8KoKZYLFfYSQTVc/s200/Tratat+de+psihoterapie+de+grup.jpg" border="0" /></a> <div>A aparut, in sfarsit, o noua traducere dupa Yalom: Tratatul de Psihoterapie de Grup. Ca de obicei, tot la Editura Trei. </div><div></div><br /><div>Am citit prima oara aceasta carte acum 7 ani, pe vremea cand facea parte din bibliografia obligatorie a cursului de <em>Group Dynamics</em> pe care il luam atunci in cadrul masteratului de consiliere. Nu mai tin minte daca era inainte sau dupa ce bunul meu prieten Randy imi povestise deja de Love's Executioner, dar ca si el am gasit tratatul de terapie de grup o lectura la fel de fascinanta ca romanele lui Yalom. Am in biblioteca cel putin o duzina de tratate de terapie de grup si, exceptand cartea lui Yalom, toate sunt mai mult sau mai putin concepute dupa acelasi calapod: didactice, pedante, cu prezentari ale diferitelor modalitati de terapie de grup, cu nelipsitele capitole despre "primele sedinte", etica, diversitate culturala etc. Sunt niste carti okay, numai bune de invatat cu creionul in mana. Insa cartea lui Yalom sparge orice tipar: are coeziunea unui poem si se citeste cu usurinta unui roman.<br /><br />Cartea a fost scrisa in timpul unui an de fellowship la Clinica Tavistock, in perioada 1967-68. Pe vremea aceea, Yalom era deja profesor la Standford si director al clinicii ambulatorii din cadrul aceleasi universitati, unde initiase un vast program de terapie de grup. In cadrul acestui program, fiecare dintre cei 24 de medici rezidenti in psihiatrie trebuia sa conduca un grup, pe care Yalom, impreuna cu alti 10 terapeuti alesi de el, ii supervizau. Yalom insusi participa la multe din aceste grupuri. La un moment dat, destul de devreme in practica sa, a inceput sa scrie mici note sau sumarizari ale sedintelor respective, in care descria ce creadea ca a facut, ce l-a multumit in sedintele respective sau de ce a spus unele lucruri. Mai tarziu, cand a scris Tratatul de Psihoterapie de Grup, avea deja peste 1000 de astfel de insemnari de care s-a folosit pentru a insera in text mici vigniete clinice. Prezenta acestor decupaje din realitatea clinica a fost considerata de multi cititori una din trasaturile definitorii ale modului in care Yalom intelege sa isi scrie textele profesionale si unul dintre punctele de atractie ale textelor sale - textul devenind mai usor de inteles, mai captivant si mai alert decat daca ar fi fost redus la o prezentare pur teoretica a conceptelor de baza.<br /><br />Revenind la perioada in care a fost scris tratatul, Yalom marturiseste intr-o carte biografica scrisa de Ruthellen Johnson ("Irvin Yalom: On Psychotherapy and the Human Condition") ca a inceput cu doua capitole bazate pe date empirice, rezultate in urma studiilor de cercetare - e vorba de capitolul despre selectia pacientilor (capitolul 8) si capitolul despre compozitia grupurilor (capitolul 9). Scrierea acestor capitole s-a dovedit foarte epuizanta si, pe undeva, plictisitoare. Asta pentru ca proiectul acestui tratat facea parte din obligatiile lui Yalom in vederea obtinerii definitivatului ca profesor la Standford si trebuia, asadar, sa scrie un text academic. Din fericire pentru cititorii sai de mai tarziu, Yalom a aflat in acea perioada ca Universitatea Standford i-a acordat definitivatul, ceea ce l-a determinat sa renunte la stilul academic si sa inceapa sa scrie in maniera sa proprie, relaxata si usor de citit. "Chiar si acum" spune Yalom, "cinci editii mai tarziu, cele doua capitole pe care le-am scris in vederea obtinerii definitivatului, ies in evidenta ca un deget pansat". De ce le-a pastrat totusi? Desi a incercat, fara prea mare succes, in editiile ulterioare, sa le mai "indulceasca", Yalom considera aceste capitole importante, in ciuda ariditatii lor. Din fericire, restul cartii este scris intr-o maniera narativa, cu foarte multe povestioare, una dupa alta. Povestioare scurte, de un paragraf, dar care ilustreaza perfect punctul de vedere anterior exprimat. "Am auzit multi studenti" spune Yalom in continuare, "care imi spun ca le place aceasta carte pentru ca se citeste ca un roman sau ca sunt dispusi sa citeasca si chestiile mai teoretice, mai aride, numai pentru ca stiu ca urmeaza o povestioara."<br /><br />Astazi, "The Theory and Practice of Group Psychotherapy" a ajuns la a cincea editie, s-a tradus in 17 limbi si este considerata una dintre cele 10 cele mai importanta carti pentru pregatirea unui rezident de psihiatrie sau psiholog. </div>Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-23481989770301666452008-08-26T09:16:00.003+03:002008-08-26T09:20:45.327+03:00Interviu cu YalomA aparut, in revista Psychologies, varianta romaneasca, un <a href="http://www.psychologies.ro/Cultura/Interviuri/Irvin-Yalom-Toti-cautam-un-sens.html?a=5539/367849">interviu</a> cu Irvin Yalom. La un moment dat, spune el, "a te gandi la moarte e ca si cum te-ai uita prea mult in soare". In fapt, acesta este si titlul ultimei carti a lui Yalom, aparuta anul acesta: "Staring at the sun: overcoming the terror of death". <a href="http://www.amazon.com/Staring-Sun-Overcoming-Terror-Death/dp/0787996688/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1219731555&sr=8-1"> </a>Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-8251889773022461802008-04-14T20:17:00.003+03:002008-04-23T09:04:23.093+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 6)Daca in prima povestire ("Calaul Dragostei") progresele pacientei apar ca neasteptate si inexplicabile tinand cont de mersul terapiei, daca in cea de-a doua povestire ("Daca violul ar fi legal...") evolutia pacientului pare miraculoasa in raport cu o singura interventie majora (cea de la pag. 114, cand Yalom il confrunta pe Carlos cu realitatea obiectiva), povestirea "Grasa" mi se pare o descrie mult mai realista si mai apropiata de evolutia unei terapii, in care progresele se acumuleaza in timp pornind, e adevarat, tot de la o confruntare (pag. 134-135), dar construindu-se ulterior pe o spirala a introspectiei, a luarii in discutie a unor aspecte multiple si variate din viata pacientului, dupa o logica proprie fiecarei terapii si fiecarui pacient. Click-ul initial (dat de punerea in evidenta a discordantei dintre jovialitatea pacientei si suferinta ei) a fost urmat, firesc, de altele: constientizarea izolarii ei si a "vidului" interior, a temerii de dependenta/intimitate, a asocierii dintre pierderea in greutate si cancer, experimentarea unor sentimente si emotii legate de tatal sau, intelegerea unor aspecte legate de propria identitate sexuala etc. Povestirea aceasta este o oglinda mult mai fidela a unei psihoterapii "tipice".Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-36409835650532148382008-04-14T19:37:00.004+03:002008-04-14T20:08:17.403+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 5)"Primul pas in orice demers de schimbare terapeutica este asumarea responsabilitatii. Daca nu te simti in nici un fel responsabil pentru propria-ti situatie nefericita, atunci cum poti sa o schimbi?"<br /><br />Asta-mi aduce aminte de uimirea si consternarea pe care am simtit-o cu o pacienta care, la debutul celei de-a doua intrevederi pe care o aveam cu ea, mi-a spus clar si raspicat: "M-am gandit: mingea e in terenul dumneavoastra! Trebuie sa-mi spuneti ce sa fac!" Chiar nu intelese nimic din discutia noastre anterioara?! Chiar nu-si putea asuma nici o responsabilitate, macar teoretic, pentru viata ei?<br /><br />Cei mai multi terapeuti refuza sa lucreze - adica, sa piarda timpul! - cu asemenea pacienti. Si pe buna dreptate: cum poti ajuta un om sa schimbe ceva in viata sa daca nimic nu depinde de el/ea? Daca toata nefericirea sa se datoreaza rautatii, prostiei, individiei, indiferentei (si orice altceva a) celorlalti? Ca iti vine sa-l si intrebi: daca asa stau lucrurile, atunci cum si mai ales de ce te-as ajuta <em>pe dumneata</em> sa te schimbi, daca problema e la <em>ceilalti</em>? Dumneata, pari a spune, esti OK, ceilalti au insa o problema! A, daca acei "ceilalti" ar fi de fata, in timpul sedintelor de terapie, poate am avea vreo sansa sa umblam la relatiile dintre acesti oameni, dar asa?!<br /><br />Veti spune: pai, poate tocmai de aceea vin la terapie, pentru ca nu isi dau seama cum contribuie ei insisi la propria nefericire. Daca nu stiu CUM, atunci vor fi ajutati. Daca insa nu stiu CĂ, atunci e mai greu. Numai terapeutii incepatori si, dupa cate vad la Yalom, cei foarte experimentati fac astfel de incercari: primii pentru ca nu stiu ce sarcina teribila au in fata, ceilalti pentru ca sunt in cautare de provocari.<br /><br />Lucrurile sunt chiar mai complicate de-atat, ne spune Yalom. Simpla acceptare a responsablitatii, intr-un plan declarativ-intelectual, nu e suficienta. "Este extraordinar de greu, ba chiar terifiant", spune el, "sa accepti ideea ca tu si numai tu esti acela care iti construiesti viata, felul in care o traiesti. Ca urmare, problema in psihoterapie consta intotdeauna in a sti cum sa treci de la o apreciere in plan intelectual, care se dovedeste ineficace, a unui adevar despre tine insuti la un mod sau altul in care terapia mobilizeaza emotii profunde, incepe sa devina o forta redutabila in favoarea schimbarii."<br /><br />Acceptarea in plan intelectual a propriei contributii e un inceput necesar sau, cum spuneam la matematica in scoala generala, "o conditie necesara dar nu si suficienta": fara ea terapia nu are nici o sansa; daca nu este urmata insa de o acceptare in plan emotional, terapia si-a ratat obiectivul principal.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-50033710902943999202008-04-11T10:58:00.004+03:002008-04-11T11:18:29.617+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 4)Finalul primei povestiri, intitulata chiar "Calaul Dragostei", imi aminteste de ceea ce invatam candva la scoala: adevarul adevarat este ca, de cele mai multe ori, nu stim de ce si cum a ajutat pe cineva o psihoterapie. Putem presupune si, in cele mai multe cazuri, putem chiar construi un scenariu explicativ pentru a ne satisface nevoia de a intelege si a ne depasi anxietatea de a nu sti. Cat de relevant este un asemenea scenariu, nu mai intrebam. Sunt insa si cazuri care nu permit nici macar un asemenea scenariu si acestea ne dau cel mai bine masura ignorantei, improvizatiei si nepricerii noastre, nu atat ca indivizi, cat ca breasla cu pretentii peste posibilitatile noastre reale de a intelege si ameliora suferinta umana.<br /><br />Si totusi, daca ar fi sa caut o explicatie, fie si partiala, a acestui sfarsit de terapie, as spune ca, in ciuda faptului ca pacienta fusese supusa "la o confruntare dureroasa care, privita in retrospectiva, n-avea prea mari sanse de succes", confruntare in urma careia, asa cum spune si Yalom, fusesera demontate niste mecanisme de aparare in locul carora nu fusese pus nimic, renuntarea la o iluzie si acceptarea realitatii avusesera darul de a transforma suferinta patologica a pacientei intr-o suferinta obisnuita.<br /><br />Demersul acesta a fost insa deosebit de riscant si, in principiu, orice terapeut ar trebui sa isi dea seama inca de la inceputul unei terapii daca isi permite riscul de a indeparta niste mecanisme de aparare care, desi tin pacientul departe de realitate, ii sustin existenta. Simplificand, un pacient care functioneaza in zona de granita dintre nevrotic si psihotic, ar trebui mai degraba protejat iar unele dintre mecanismele lui de aparare chiar intarite. Destramarea lor brusca poate insemna alunecarea in ireal si psihoza. Dosarul "de zece livre" al Thelmei din povestea lui Yalom indica un pacient cu potential real de destramare psihotica. De ce acest potential nu s-a confirmat, acesta-i un mister intradevar "naucitor". Si plin de sperante.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-8447956654043338552008-04-10T21:57:00.002+03:002008-04-10T22:23:26.424+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 3)Yalom sustine ca aderenta terapeutului la o scoala anume de terapie nu ii foloseste pacientului ci terapeutului, reducandu-i acestuia anxietatea si, in consecinta, crescandu-i acestuia capacitatea de a ajuta. "Cu cat terapeutul este mai capabil sa tolereze angoasa de a nu sti, cu atat are mai putina nevoie sa adopte dogma conventionala."<br /><br />Practica psihoterapiei presupune o doza consistenta de incertitudine - nu poti spune niciodata ca stii foarte bine cu cine stai de vorba, care este problema si mai ales ce trebuie facut. Din acest punct de vedere, psihoterapia este o continua improvizatie; o improvizatie care anxieteaza in primul rand terapeutul, pentru ca cel mai adesea pacientul isi inchipuie ca terapeutul stie totul despre el, isi planifica fiecare interventie si cunoaste cu mult timp inainte destinatia finala a terapiei. Binenteles ca unii terapeuti se descurca mai bine in "intuneric", altii mai putin bine. Din fericire, cu varsta si experienta vin atat o toleranta mai mare fata de necunoscutul fiecarui caz, cat si o siguranta mai mare bazata pe cunoastere si recunoastere. Dar pana sa ajunga acolo, toti tanjesc dupa o anume senzatie de siguranta si fiecare se straduie cum poate, daca nu sa o atinga, cel putin sa se apropie de ea. Si una din cele mai comune cai de a face acest lucru este de a adera la o teorie sau dogma, cum ii spune Yalom. Cu cat esti mai nesigur, cu atat mai mare aderenta. Asta nu inseamna insa ca terapeutul ideal este cel caruia, pe de o parte, nu ii pasa de rezultatul muncii sale (si deci, in lipsa mizei, nu simte nici o teama, nici o ingrijorare pentru evolutia terapiei si a pacientului), iar pe de alta parte, nu simte nevoia sa cunoasca nici o teorie, nici o "dogmna", tinandu-se departe de orice carte.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-6970630774004229772008-04-10T21:36:00.003+03:002008-04-10T21:53:53.422+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 2)Yalom se intreaba la un moment dat ce va descoperi dedesubtul unei obsesii - in cazul povestii de fata, al unei obsesii amoroase. Ce va ramane din viata acestei femei, pe care el incearca sa o scape de ceea ce pare o absurda (sau patologica) dragoste, daca va reusit in ceea ce isi propune?<br /><br />Adevarul e ca putini terapeuti (in special dintre cei care practica terapia orientata pe simptom) isi pun aceasta intrebare ("ce va ramane in locul simptomului pentru care pacientul imi solicita ajutorul?") presupunand ca raspunsul unei asemenea intrebari este evident. Cei mai multi cred ca odata inlaturat un simptom (si ma refer aici mai degraba la simptomele "micii patologii", care compun tabloul mizeriei nevrotice), viata pacientului va deveni pur si simplu mai buna, mai lipsita de echivoc, mai "fluida" (<em>smooth</em>, imi vine sa zic), uitand ca, in fapt, simptomul atat de suparator a aparut dintr-o cauza anume, interioara si proprie psihicului respectiv, ca nu este rodul intamplarii, ca are o functie sau joaca un rol, ca suplineste ceva sau raspunde unor nevoi (aproape intotdeauna mai multe si de cele mai multe ori aflate in opozitie una fata de alta).<br /><br />Ce ramane in locul simptomului? Nimic? Un tablou de viata reintregit? Un alt simptom? Chiar daca nu se poate raspunde cu certitudine, intrebarea trebuie pusa. Daca nu vrem sa fim naivi sau comerciali.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-83272390855488115402008-04-10T21:24:00.003+03:002008-04-10T21:35:35.755+03:00Calaul Dragostei (note de lectura 1)Yalom spune ca "o obsesie amoroasa ii rapeste vietii orice strop de realitate, refuzand noile experiente, fie ele bune sau rele", impiedicandu-l pe cel indragostit sa isi traiasca viata "asa cum are loc". E ca si cum cel indragostit, in loc sa fie atent la panorama lumii din jurul lui, e subjugat de imaginile derulate pe ecranul mintii sale, imagini care reproduc la nesfarsit aceleasi cadre cu persoana iubita. Cred ca se poate spune ceva similar despre multe alte "indragostiri", poate mai putin dramatice dar destul de comune: infatuarea de sine, intoxicarea cu un anumit plan, proiect sau dorinta care preocupa obsesional, obsesia pentru munca etc. Tot ceea ce tinde sa acapareze ecranul mintii, il face in acelasi timp opac la alte experiente. Sau ne conduce spre experiente de genul "tunnel vision", nu in planul perceptiei vizuale, ci al conectarii constiente cu lumea din care facem parte.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-59781800843100374142008-03-28T22:23:00.003+02:002008-03-28T22:47:44.169+02:00Comentarii pe marginea cartii lui YalomMihaela Andrei, realizatoarea emisiunii radio "Stil de viata" la postul public din Constanta, imi scrie cu incantare despre recent tradusa carte a lui Yalom. Cu permisiunea doamnei, public aici cuvintele sale:<br /><br /><em>"Am terminat recent "Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie", indragostita, fascinata si, aspect important, reconfortata de personalitatea autorului ei. Dar "personalitate" e aici, cred, un cuvant sablon, Yalom fiind mult prea viu si prezent in dialogul cu mine, cititorul lui. Eu insami chiar, nu am fost un simplu cititor, cautandu-ma in fond si regasindu-ma partial in povestile acelea. Ba mai mult - si iertati-mi aici "indrazneala" - eram un fel de coechipier al doctorului Yalom, cotrobaind cu propria-mi curiozitate si intuitie in cazurile prezentate. Splendida carte... "</em><br /><br /><em>"Faptul ca reuseste sa treaca de mediul avizatilor nu cred ca e o intamplare, ci chiar intentie. Specialistul e dublat de un excelent scriitor care isi ..."manipuleaza " cititorul cu un arsenal deloc strain, probabil, tehnicilor de introspectie. Ce mai, intr-un limbaj mai lejer, as spune ca Yalom e foarte... "glam." M-am intrebat chiar, pe parcursul lecturii, daca aspectul comercial (cel putin in cazul "Calaului...") nu i-a fost pana la urma reprosat de unii confrati. Ca sa pun punct ideii, contrar unor conceptii generale, a trece de mediul academic prin accesibilitate, pastrand totodata intacta valoarea continutului stiintific este, fara indoiala, un mare plus de valoare si talent. E chiar arta. Asa dupa cum, la polul opus, unii ambaleaza lipsa de creatie si originalitate, poate chiar de sensibilitate, in texte savante si imposibile."</em><br /><br />Multumesc, Mihaela!Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-42685745666239361292008-02-19T18:22:00.004+02:002008-12-09T03:16:23.225+02:00Aparitie editoriala de exceptie: "Calaul dragostei"<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_C9rw1UHNCBcbjiwWyX7fFum7Ix9JEBf_1aSrSWbTiPd1GnocH87DTEOZjh4FyYMWuM7pUg0j-P9lU1oxjHTeLRzLK9A4dXNEu8irnUkj1xjGdWah6XvJc5KkYGNRuR2Py8dUyae1e9wZ/s1600-h/Calaul+Dragostei.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5169004872770662482" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_C9rw1UHNCBcbjiwWyX7fFum7Ix9JEBf_1aSrSWbTiPd1GnocH87DTEOZjh4FyYMWuM7pUg0j-P9lU1oxjHTeLRzLK9A4dXNEu8irnUkj1xjGdWah6XvJc5KkYGNRuR2Py8dUyae1e9wZ/s320/Calaul+Dragostei.jpg" border="0" /></a>In sfarsit, va aparea si in romaneste, la Editura Trei, cea mai cunoscuta carte a psihiatrului american Irvin Yalom: Love's Executioner, tradus la noi, destul de inspirat, prin "Calaul dragostei".<br /><br />Anterior acestei carti, Yalom mai fusese tradus in romaneste doar cu romanul lui de fictiune, "Plansul lui Nietsche". "Calaul dragostei" nu este un roman propriu-zis, desi tehnica si stilul in care este scris trimit foarte mult la ideea de literatura de fictiune, ci mai degraba un amestec de fictiune si realitate. Nu sunt un expert in ale literaturii, sunt convins insa ca exista pe undeva un termen pentru genul acesta de scrieri in care autorul isi povesteste, cu mijloace literare, experientele cele mai reale, fara a le denatura mai mult decat este nevoie pentru a indeparta elementele de identificare ale personajelor si a face curgerea povestirii mai lipsita de asperitati, repetitii si neclaritati. Cel putin in domeniul literaturii psi de la noi, o astfel de abordare reprezinta o noutate. Poate doar "Mumia de la masa din sufrageria", o colectie de povestiri adunate intre coperti de Jeffrey Kottler - un alt "psi" american la fel de prolific, prea putin tradus la noi - sa mai contina acelasi gen de povestiri.<br /><br />Psihiatru si psihoterapeut de o valoare incontestabila, promotor al abordarii existentialiste in practica psihoterapiei, Yalom aseaza in poveste experientele clinice dragi lui. Caci fiecare profesionist psi are ocazia, de-a lungul activitatii sale si prin specificul acesteia, de a avea acces la povesti de viata si intalniri cu oameni de exceptie. Yalom le colectioneaza si face din ele literatura si documentatie stiintifica in acelasi timp. Cartile lui pot fi intalnite atat in sectiunea "fictional" a oricarei "bookstore", cat si in cea de "psychology", fiind citite deopotriva, cu aceeasi aviditate, de studentii la psihologie sau rezidentii de psihiatrie interesati de psihoterapie, cat si de publicul larg.<br /><br />Autor al bine cunoscutei "Existential Psychotherapy", Yalom este cel mai cunoscut nume al curentului de psihoterapie existentiala din Statele Unite. Notiunile centrale ale acestei abordari sunt cele legate de lipsa de sens a existentei umane, confruntarea cu boala si moartea, singuratatea, libertatea, vointa si responsabilitatea. Binenteles, toate acestea se regasesc in scrierile sale de "fictiune", oferite cititorului intr-o alta forma, poate mai usor de receptat si asimilat decat "aridul" tratat de psihoterapie existentiala (desi, in treaca fie spus, usurinta autorului de a scrie intr-un mod coerent si aerisit, punctat cu numeroase exemple si chiar glume, face dintr-un asemenea tratat o lectura nu doar instructiva, ci si placuta).<br /><br />Au trecut niste ani, vreo 7-8, de cand am citit Love's Executioner - cartea prin care eu am facut cunostinta cu Irvin Yalom si m-a determinat sa ii cumpar, de atunci, toate cartile - si n-as putea sa va mai dau prea multe amanunte legate de continutul acestei carti dragi mie. Oricum, poate ca e mai bine sa pastrez un pic de mister si sa va indemn doar sa cititi aceasta carte. Mai ales daca aveti tangenta cu psihologia, psihoterapia sau psihiatria, o veti aprecia cu siguranta. Eu unul abia astept sa o recitesc.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-3597033381776771992007-09-03T11:49:00.001+03:002007-09-03T11:58:26.268+03:00Un articol in presa romaneasca despre Yalom psihoterapeutulAm gasit zilele trecute, in arhiva online a ziarului Adevarul, un articol foarte bun despre Yalom si povestile lui - cum sa le spun, "despre psihoterapie" sau "psihoterapeutice"? Articolul ii apartine Stelei Ghetie si se numeste "<a href="http://www.adevarul.ro/articole/omul-din-oglinda/316435">Omul din oglinda</a>". Redau mai jos un scurt fragment din acest articol - pentru varianta intregrala, trebuie sa mergeti la sursa.<br /><br />"Irvin D. Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford şi autorul a numeroase cărţi de psihoterapie, printre care unele texte clasice (Existential Psychotherapy, de pildă). Volumul Love’s Executioner & Other Tales of Psychotherapy reuneşte zece poveşti detective despre sufletul omenesc, relatate „cu agerimea de povestitor a lui O. Henry şi cu umorul lui Isaac Bashevis Singer", după cum notează San Francisco Chronicle.<br /><br />Ce îl deosebeşte pe Irvin Yalom de alţi practicanţi ai psihoterapiei este refuzul de a adera la o doctrină, oricare ar fi ea, în acest domeniu. Căci, spune autorul, „capacitatea de a tolera incertitudinea e o primă calificare necesară în această profesie. ...Puternica tentaţie de a dobândi certitudinea îmbrăţişând o şcoală ideologică şi un sistem terapeutic strict e înşelătoare: o asemenea convingere poate bloca întâlnirea, incertă şi spontană, fără de care nu există terapie eficace".Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-46427093720786068952007-08-16T12:55:00.000+03:002007-08-16T12:56:54.833+03:00Yalom - O scurta autobiografieM-am nascut in Washington, D.C., pe 13 iunie 1931, din parinti originari din Rusia (un mic sat numit Celtz, aproape de granita cu Polonia), care emigrasera in America dupa Primul Razboi Mondial. Pentru mine, acasa era zona centrala a Washingtonului, unde locuiam intr-un mic apartament, deasupra bacaniei detinute de parintii meu. Pe vremea copilariei mele, Washington era un oras segregat din punct de vedere rasial si am trait in mijlocul unui cartier sarac de negri. Viata pe strazi era adesea periculoasa. Asa ca ma refugiam in lecturi si, de doua ori pe saptamana, faceam un drum de-a dreptul periculos pana la biblioteca centrala pentru a ma aproviziona cu carti.<br /><br />Pe vremea aceea nu exista nici un fel de consiliere sau indrumare profesionala disponibila: parintii mei nu aveau practic nici un fel de educatie formala, nu citisera niciodata vreo carte si intreaga lor viata se consumase in lupta pentru supravietuire economica. Citeam la intamplare, mai mult in functie de ce imi pica in mana. Rafturile cu biografiii mi-au atras atentie destul de devreme si am petrecut un an citind toate cartile de acolo, de la A (John Adams) la Z (Zoroastru). Dar adevaratul refugiu l-am gasit in beletristica, o lume diferita si mult mai satisfacatoare decat cea reala, o sursa de inspiratie si intelepciune. Destul de devreme in viata am ajuns la ideea – la care nici acum nu am renuntat – ca a scrie un roman este cel mai bun lucru pe care un om il poate face in viata.<br /><br />Toti prietenii mei au intrat la facultatea de medicina sau au devenit parterii de afaceri ai parintilor lor. Mie, medicina mi-a aparut ca fiind apropiata de lumea lui Tolstoi si Dostoevsky si inca de la inceput am stiut ca vreau sa fac prishiatrie. Psihiatria se dovedea (si inca se dovedeste pana in zilele noastre) nesfarsit de interesanta si provocatoare si intotdeauna m-am apropiat de pacientii mei cu o anumita uimire fata de povestea lor. Cred ca trebuie construita sau inventata o terapie diferita pentru fiecare pacient, pentru ca fiecare are o poveste diferita. Pe masura ce au trecut anii, aceasta atitudine m-a indepartat tot mai mult de centrul sau miezul psihiatriei asa cum se practica ea astazi, impinsa de puternice forte economice in directii opuse celei dragi mie, si anume catre aplicarea unui diagnostic de-individualizat (bazat pe simptome) si a unei psihoterapii scurte, uniforme, pe baza de protocol. <br /><br />Primele mele scrieri au fost sub forma unor articole in diverse reviste de specialitate. Prima mea carte, “Theory and Practice of Group Therapy” a fost larg utilizata (700.000 de cópii) ca manual pentru pregatirea psihoterapeutilor. A fost tradusa in 12 limbi si este acum la cea de-a patra editie. Editura care mi-a publicat aceasta carte si, practic, toate celelalte care au urmat, este Basic Books, cu care am avut o lunga si excelenta relatie. Cei care ii instruiesc pe viitorii psihoterapeuti mi-au apreciat cartea despre terapia de grup pentru ca se bazeaza pe cele mai bune dovezi empirice. Totusi, banuiesc ca o parte din succesul acestei carti se datoreaza povestirii – unui sir de mici povestirii despre oameni, care curge de-a lungul textului. De douazeci de ani tot aud studentii spunandu-mi ca se citeste ca un roman. <br /><br />Au urmat apoi alte texte – “Existential Psychotherapy” (un manual pentru un curs care nu exista la vremea aceea), “Inpatient Group Psychotherapy” (un ghid pentru conducerea grupurilor terapeutice cu pacienti internati in spitalele de psihiatrie). “Encounter Groups: First Facts” (Grupurile de Intalnire: primele date) este o monografie stiintifica care nu se mai editeaza. Apoi, intr-un efort de a face mai bine cunoscute aspectele psihoterapiei existentiale, m-am indreptat catre scrierea literara si in ultimii ani am scris o carte cu povesti legate de terapie (Love’s Executioner), doua romane (“When Nietzsche Wept” si “Lying on the Couch”) si o colectie de povestiri, adevarate, din terapie (“Momma and the Meaning of Life”).<br /><br />Desi aceste carti au fost best-seller-uri pentru publicul larg si au fost adesea evaluate – atat favorabil cat si nefavorabil – in functie de calitatile lor literare (“When Nietzsche Wept” a castigat Commonwealth Gold Medal pentru cea mai buna opera de fictiune in 1993), intentia mea a fost, atunci cand le-am conceput, de a scrie carti cu valoare pedagogica, carti de povestiri din care se pot invata lucruri legate de psihoterapie. Ele au fost traduse in numeroase limbi, in jur de 15-20. “When Nietzsche Wept” a fost, de exemplu, in topul celor mai bune carti din Israel timp de peste patru ani. O antologie, “The Yalom Reader”, a fost publicata de Basic Books la sfarsitul anului 1997. In afara unor fragmente din cartile mele anterioare, aceasta mai contine si cateva noi eseuri personale care pot fi citite ca niste introduceri, utile profesionistilor din domeniul sanatatii mintale, la cartile mele “Love’s Executioner”, “When Nietzsche Wept” si “Lying on the Couch”. In prezent, lucrez la un roman despre Schopenhauer (n.b. intre timp, romanul The Schopenhauer Cure s-a publicat deja).<br /><br />Sotia mea Marilyn, a obtinut un doctorat in literatura (franceza si germana) de la Universitatea Johns Hopkins si a avut o cariera de succes ca profesor universitar si scriitor (cea mai recenta carte a sa se numeste “A History of the Breast”, iar in prezent lucreaza la o carte intitulata “History of the Wife”). Cei patru copii ai mei, toti locuind in zona San Francisco Bay, au ales o varietate de profesii – medicina, fotografie, regie de teatru, psihologie clinica. Am cinci stranepoti si altii sunt deja pe drum.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-821328249199377212.post-53300589847091940972007-08-16T12:07:00.000+03:002007-08-16T13:36:54.278+03:00Irvin Yalom pe scurtProfesor Emerit de Psihiatrie la Universitatea Standford. <br /><br />Autor al mai multor carti dedicate psihoterapiei:<br />- Evey Day gets a Little Closer - A Twice-Told Therapy (1974)<br />- Existential Psychoterapy (Psihoterapie existentiala) (1980)<br />- Inpatient Group Psychotherapy (Psihoterapie de grup cu pacientii internati) (1983)<br />- Love’s Executioner (Calaul dragostei) (1989);<br />- Momma and the Meaning of Life - Tales of psychotherapy (Momma si sensul vietii - povestiri din psihoterapii); <br />- When Nietzsche Wept (Plansul lui Nietzsche) – singura carte publicata in Romania<br />- Theory and Practice of Group Therapy (Teoria si practica terapiei de grup)<br />- Lying on the Couch (Intins pe canapea) (1996);<br />- The Yalom Reader (1998);<br />- The Gift of Therapy (Darul psihoterapiei) (2002);<br />- The Schopenhauer Cure (Tratamentul lui Schopenhauer) (2005);<br /><br />Are 76 de ani si traieste in Palo Alto, California.Costin Patrascuhttp://www.blogger.com/profile/07233137550818886662noreply@blogger.com0